De ce apare astmul şi care sunt factorii care agravează boala

În general, ereditatea are un rol esenţial în apariţia astmului. “Vorbim despre o afecţiune cronică, astfel că pacientul va avea toată viaţa astm, însă există mai multe trepte de severitate ale bolii. Sunt pacienţi care prezintă simptome zilnic, alţii care pentru perioade lungi ( poate ani) de timp, sunt asimptomatici. De aceea este foarte important ca pacientul să fie corect informat în legătură cu boala sau să ştie să o gestioneze corect. Nu există tratament care să vindece astmul, însă există tratament care îl controlează complet, astfel încât astmaticul poate duce o viaţă normală”, precizează medicul  pneumolog Alina Stancu, de la clinica Medlife, pentru Gândul.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

Afecţiunea este cauzată de o combinaţie de factori genetici şi de mediu. “Putem aminti aici: acarienii prezenţi în praful de casă, animalele de casă: câini, pisici, rozatoare, anumiţi gândaci, fungi (mucegaiurile), polenuri, medicamente.

Există de asemenea o serie de factori care pot declanşa sau agrava astmul: infecţiile respiratorii, efortul fizic, emoţiile extreme, alte boli preexistente: sinuzite cronice, polipoza nazală, refluxul gastroesofagian”, mai spune dr. Stancu.

Tratamentul se impune în momentul în care boala este diagnosticată. “În funcţie de treapta de severitate a bolii, medicul stabileşte dacă pacientul are nevoie de tratament continuu ( tratament de fond) sau dacă poate să ia medicaţie la nevoie (doar atunci când face crize, dacă acestea sunt rare). 

De obicei, pacienţii au un istoric sugestiv, prezintă crize de sufocare, şuierat la respiraţie, tuse seacă sau slab productivă, presiune toracică, manifestări zilnice sau cu caracter intermitent, care pot face legătura între apariţia simptomelor (a crizelor) şi anumiţi factori de mediu. Este nevoie de un examen clinic corect şi efectuarea obligatorie a unei spirometrii, care poate fi efectuată începând cu vârsta de 5 ani”, subliniază dr. Alina Stancu.

Citeşte continuarea în Gândul!